Urmareste pe mail

miercuri, 20 martie 2013

UN SUFIX „LA MODĂ”: -"IADĂ"

     Sufix de origine greacă, -iadă a pătruns în limba română prin împrumuturi din franceză: Henriadă, miriadă, naiadă, olimpiadă, pleiadă, neanalizabile, cu exceptia lui Henriadă si olimpiadă. Sufixul devine productiv la un moment dat în crearea unor asemenea derivate, ce denumesc epopei istorice, si îl găsim în titluri ca: Bolintiniadele (de D.Bolintineanu, 1866), Negriada (de Aron Densusianu, 1879), Horiadele (proiect ce apartine lui Mihai Eminescu).
     Majoritatea derivatelor cu -iadă sunt substantive, sufixul atasându-se la baze substantivale (fac exceptie, din corpusul analizat, iluzoriadă, neaosiadă si stupidiadă, formate de la adjective). Bazele de derivare la care se atasează sufixul sunt, din punct de vedere etimologic:
            - neologice (majoritatea): complotiadă, dealeriadă, dolariadă, electoriadă, lideriadă, lecturiadă, sponsoriadă, striperiadă etc.
            - din fondul vechi: beriadă, chioscariadă, ciolaniadă, papuciadă, păturiadă, pepeniadă etc.
            - românesti: golaniadă, motiadă, tapinariadă, tăraniadă etc.
     Nu putem să nu remarcăm polisemia unora dintre derivatele în -iadă, „prin extinderea domeniului de referintă”. De exemplu, mineriadă, care la prima aparitie a desemnat „venirea brutală a minerilor în Bucuresti, pentru a restabili „ordinea” prin violentă (în anii 1990-1991)” si a devenit apoi termen generic cu care sunt denumite toate violentele comise de mineri în România postdecembristă (mineriadele din ianuarie, februarie 1999); este folosit, prin extindere, si pentru a denumi orice act de distrugere «făcut de un „comando” în care nu participă neapărat minerii». Un alt derivat este cuponiadă care, initial, a desemnat „istoria alambicată” a depunerii cupoanelor nominative de privatizare în perioada septembrie-octombrie 1995. "Golaniadă" a derivat de la golan, folosit atunci de Ion Iliescu ca apelativ la adresa protestatarilor împotriva comunismului, adunati în Piata Universitătii. În acel context, golan a căpătat, pentru protestatari si pentru sustinătorii lor, o valoare semantică accentuat pozitivă, ca de altfel si golaniadă. Mai putem vorbi despre «“dinozauriada Spielberg...», cu referire la filmul de factură preistorică Jurassic Park, în regia lui Spielberg (film care “atinge performanta tridimensionalizării dinozaurilor“). Si lista exemplelor poate continua...
      In urma analizei întreprinse, se poate observa cu usurintă o „revenire” spectaculoasă a sufixului care apare în combinatii dintre cele mai diverse si mai pitoresti, formatiile nou-create oferind o imagine extrem de sugestivă a societătii românesti în tranzitie, în continuă căutare de valori autentice. „Orientat”, în trecut, în formarea de cuvinte din două domenii: literar (nume de epopei istorice) si sportiv (nume de competitii sportive), astăzi -iadă pare să se specializeze în primul domeniu, derivatele analizate, “care trimit prin sufixul cu parfum de epocă la nuclee epopeice” sunt de fapt „parodii” de epopei, privite din “unghi eroi-comic”

marți, 18 octombrie 2011

Crativitatea

     Societatea noastra este vital interesata in dezvoltarea si afirmarea in proportii de masa a personalitatilor creatoare. Exista in epoca noastra un interes general si crescand referitor la actul creatiei, la procesele care îi stau la baza, la modul in care poate fi depistata si cultivata creativitatea. 
       Irwing Taylor (1959), cercetator in domeniul psihologiei sociale a analizat peste 100 de definitii ale creativitatii si a pus in evidenta 5 NIVELE de creativitate. El a sugerat ca creativitatea variaza in adancime si amploare mai degraba decat ca tip. Astfel, ar fi eronat sa facem deosebiri (desigur din punct de vedere psihologic) intre creatia stiintifica si cea artistica, deoarece creativitatea implica o abordare a problemei sub aspect mult fundamental decat cel accidental, al formatiei profesionale.
     Primul nivel il constituie CREATIA EXPRESIVA ce poate fi exemplificata de desenele spontane ale copiilor. Este vorba de forma fundamentala a creativitatii si necesara pentru aparitia mai tarziu a unor nivele superioare. Ea implica o expresie independenta, in care indemanarea, originalitatea si calitatea produsului nu sunt importante. La nivelul urmator al CREATIEI PRODUCTIVE exista o tendinta de a restrange si a controla jocul liber si de a imbunatatii tehnica; produsele obtinute pot sa nu fie cu totul diferite de acelea ale celorlalti oameni. La nivelul CREATIEI INVENTIVE - inventia si descoperirea sunt caracteristicile cele mai importante care implica flexibilitatea in perceperea unor relatii noi si neobisnuite intre partile care inainte erau separate. CREATIA INOVATOARE este cel de-al patrulea nivel care se intalneste la putini subiecti. Ea inseamna o modificare semnificativa a fundamentelor sau principiilor care stau la baza unui intreg domeniu de arta sau stiinta. Forma cea mai inalta a puterii creatoare este CREATIVITATEA EMERGENTIVA in care un principiu total nou sau o ipoteza noua apare (emerge) la nivelul cel mai profund si mai abstract.
    In afara problemelor de nivel, mai poate fi abordata si problema ariilor de comportament uman carora li se poate aplica o definitie. De ex., cat de intemeiat este a vorbi despre creatie la nivelul relatiilor umane? O gospodina, o mama, o sotie, care ofera o viata sigura si fericita familiei sale, poate fi creatoare?, desi nu e cu putinta sa evaluam un produs care nu e tangibil. Pentru intregirea sferei notiunii creativitatii, alti cercetatori exploreaza aspecte ale procesului de creatie si ale produsului sau. Astfel, Graham Wallas, extinzand analiza lui Helmoholtz - despre ceea ce pare sa aiba loc in general in timpul procesului de creatie - a sugerat existenta a 4 etape: prepararea, incubatia, iluminarea si verificarea. Prepararea implica constiinta ca exista o problema si, desigur, culegerea unor informatii legate de ea; incubatia implica o perioada de asteptare in care problema ramane "nedestelenita" pana in momentul iluminarii, cand apare pe neasteptate o strafulgerare pe baza careia este rezolvata problema, dupa care, urmeaza verificarea, un proces de punere la punct, un gen de revizuire.
        Asadar, ca o definitie cat mai cuprinzatoare putem admite ca:
         CREATIVITATEA ESTE ACTIVITATEA CONJUGATA A TUTUROR FUNCTIILOR PSIHICE ALE PERSOANEI (INTELECTUALE, AFECTIVE SI VOLITIVE), CONSTIENTE SI INCONSTIENTE, NATIVE SI DOBANDITE, DE ORDIN BIOLOGIC, PSIHOFIZIOLOGIC SI SOCIAL IMPLICATA IN PRODUCEREA NOULUI SI ORIGINALULUI.